verifica

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză vérifier < latină verificare.

Pronunție

  • AFI: /ve.ri.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
verifica
Infinitiv a verifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
verific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să verifice
Participiu verificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date.
  2. (v.tranz.) a examina pe cineva pentru a vedea în ce, măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe