veto

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină, franceză veto.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
veto
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ veto vetouri
Articulat vetoul vetourile
Genitiv-Dativ vetoului vetourilor
Vocativ vetoule vetourilor
  1. drept excepțional pe care îl are cineva (recunoscut prin lege sau prin convenții) de a se opune adoptării unei propuneri sau unei hotărâri; formulă prin care se exercită acest drept.


Traduceri

Referințe