vinco

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină vĭncŭlum.

Pronunție

• AFI: /'viŋko/

Substantiv

vinco m., vinchi și vinci pl.

1. nuia de salcie, ramură de salcie
2. salcie energetică, lozie, răchită
3. (p. ext.) salcie, răchită

Sinonime

• 1: vimine
• 2: salice da vimini
• 3: salice

Cuvinte apropiate

• vinciglio

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din vincere.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru vincere.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din indo-europeană *ueik.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

vincō (infinitivul prezent vincere, perfectul activ vīcī, supinul victum)

1. a câștiga, a învinge

Sinonime

• conquestō, superō

Cuvinte derivate

• convincō
• ēvincō
• revincō
• victor

Expresii

• vēnī vīdī vīcī