viscolitură

română

Etimologie

Din a viscoli + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /vis.ko.li'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului viscolitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	viscolitură	viscolituri
Articulat	viscolitura	viscoliturile
Genitiv-Dativ	viscoliturii	viscoliturilor
Vocativ	viscolitură	viscoliturilor

1. (pop.) viscolire.
2. (concr.) zăpadă viscolită, troian de zăpadă îngrămădită de viscol.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online