viscolitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a viscoli + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /vis.ko.li'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
viscolitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ viscolitură viscolituri
Articulat viscolitura viscoliturile
Genitiv-Dativ viscoliturii viscoliturilor
Vocativ viscolitură viscoliturilor
  1. (pop.) viscolire.
  2. (concr.) zăpadă viscolită, troian de zăpadă îngrămădită de viscol.


Traduceri

Referințe