viticultor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză viticulteur.

Pronunție

  • AFI: /vi.ti.kul'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
viticultor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ viticultor viticultori
Articulat viticultorul viticultorii
Genitiv-Dativ viticultorului viticultorilor
Vocativ viticultorule viticultorilor
  1. persoană care se ocupă de cultura viței de vie; podgorean.
  2. specialist în viticultură.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină vītis ‎(„viță, viță-de-vie”) + cultor, cultōris („cultivator”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

viticultor m., viticultores pl.

  1. (viticul.) viticultor

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină vītis ‎(„viță, viță-de-vie”) + cultor, cultōris („cultivator”).

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /ˌvi.ti.kulˈtoɾ/


Substantiv

viticultor m., viticultores pl.

  1. (viticul.) viticultor

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină vītis ‎(„viță, viță-de-vie”) + cultor, cultōris („cultivator”).

Pronunție

  • AFI: /ˌbi.ti.kulˈtoɾ/


Substantiv

viticultor m., viticultores pl.

  1. (viticul.) viticultor

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe