vocativ

română

Etimologie

Din franceză vocatif < latină vocativus.

Pronunție

• AFI: /vo.ka'tiv/

Substantiv

Declinarea substantivului vocativ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vocativ	vocative
Articulat	vocativul	vocativele
Genitiv-Dativ	vocativului	vocativelor
Vocativ	vocativule	vocativelor

1. (gram.) caz al declinării care exprimă o chemare sau o invocare adresată cuiva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online