vocifera

română

Etimologie

Din franceză vociférer < latină vociferare.

Pronunție

• AFI: /vo.ʧi.fe'ra/

Verb

Conjugarea verbului vocifera
Infinitiv	a vocifera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	vociferez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să vocifereze
Participiu	vociferat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a vorbi răstit, mânios, cu glasul ridicat.
2. (v.intranz.) (fam.) a face scandal, a țipa.

Cuvinte derivate

• vociferare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acvifero

Referințe

• DEX '98 via DEX online