vociferare

română

Etimologie

Din verbul a vocifera.

Pronunție

• AFI: /vo.ʧi.fe'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului vociferare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vociferare	vociferări
Articulat	vociferarea	vociferările
Genitiv-Dativ	vociferării	vociferărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a vocifera și rezultatul ei.

Cuvinte derivate

• vocifera
• vociferat

Traduceri

faptul de a vocifera

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină vociferare și vociferari.

Pronunție

• AFI: /voʧife'rare/

Verb

1. a răspândi zvonuri despre cineva (că)
2. a vocifera, a striga, a țipa, a urla

Cuvinte derivate

• vociferatore
• vociferazione

Cuvinte apropiate

• voce

Referințe

• Treccani.it