vomita

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din italiană vomitare.

Pronunție

  • AFI: /vo.mi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
vomita
Infinitiv a vomita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vomit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vomite
Participiu vomitat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe