stomac
Aspect
Etimologie
Din latină stomachus < greacă στόμαχος (stómachos); care provine din στόμα (stóma, "gură"). Confer franceză estomac, italiană stomaco.
Pronunție
- AFI: /sto'mak/
Substantiv
Declinarea substantivului stomac | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | stomac | stomacuri |
Articulat | stomacul | stomacurile |
Genitiv-Dativ | stomacului | stomacurilor |
Vocativ | ' | ' |
- parte a aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag și duoden, în care se face digestia alimentelor.
- Durere de stomac.
Sinonime
- (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) burtă, inimă, pântece, rânză, burduhan, (reg.) foale, moară, râșniță, rumegătoare, rumegătură, rumeguș, (Ban.) târfă, (înv.) bandor, (fam.) pipotă, ramazan
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- (fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva)
- (fam.) A-și pune stomacul la cale = a-și potoli foamea, a mânca
Traduceri
parte a aparatului digestiv
|
|