vrăjitor

Vrăjitorul Prospero

română

Etimologie

Din verbul a vrăji + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /vrə.ʒi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului vrăjitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vrăjitor	vrăjitori
Articulat	vrăjitorul	vrăjitorii
Genitiv-Dativ	vrăjitorului	vrăjitorilor
Vocativ	'	'

1. (adesea fig.) persoană care face vrăji, care se ocupă cu vrăjitoria.

Sinonime

• (rar) șaman, taumaturg, (pop.) descântător, fermecător, vraci, (reg.) farmazon, (Transilv.) șișcoi, (înv.) vâlfă; mag, magician, (pop.) vraci

Cuvinte derivate

• vrajă
• vrăji
• vrăjire
• vrăjit
• vrăjitoare
• vrăjitorie

Traduceri

om care face vrăji

arabă: ساحر (العربية) (saaHir) m. armeană: կախարդ (հայերեն) (kaxard), վհուկ (հայերեն) (vhuk) cehă: čaroděj (čeština) m. engleză: wizard (English), sorcerer (English), witch (English) (înv.) esperanto: sorĉisto (Esperanto) finlandeză: velho (suomi) franceză: sorcier (français) m. germană: Zauberer (Deutsch) m. greacă: μάγος (Ελληνικά) (mágos) m. irlandeză: asarlaí (Gaeilge) m. italiană: stregone (italiano) m.

latină: veneficus (Latina) m. maghiară: varázsló (magyar) neerlandeză: tovenaar (Nederlands) poloneză: czarodziej (polski) m. portugheză: feiticeiro (português) m. rusă: волшебник (русский) (volšébnik) m., колдун (русский) (koldún) m. scoțiană: draoidh (Scots) m. spaniolă: brujo (español) m., hechicero (español) m. suedeză: trollkarl (svenska) c. turcă: büyücü (Türkçe)

Referințe

• DEX online