vrăjitor
Aspect
Etimologie
Din verbul a vrăji + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /vrə.ʒi'tor/
Substantiv
Declinarea substantivului vrăjitor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vrăjitor | vrăjitori |
Articulat | vrăjitorul | vrăjitorii |
Genitiv-Dativ | vrăjitorului | vrăjitorilor |
Vocativ | ' | ' |
- (adesea fig.) persoană care face vrăji, care se ocupă cu vrăjitoria.
Sinonime
- (rar) șaman, taumaturg, (pop.) descântător, fermecător, vraci, (reg.) farmazon, (Transilv.) șișcoi, (înv.) vâlfă; mag, magician, (pop.) vraci
Cuvinte derivate
Traduceri
om care face vrăji
|
|