vrută

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a vrea.

Pronunție

  • AFI: /'vru.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vrută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vrută vrute
Articulat vruta vrutele
Genitiv-Dativ vrutei vrutelor
Vocativ vrută vrutelor
  1. voință, vrere.

Expresii

  • Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni


Traduceri

Referințe