vrută
Etimologie
Din a vrea.
Pronunție
- AFI: /'vru.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vrută | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vrută | vrute |
| Articulat | vruta | vrutele |
| Genitiv-Dativ | vrutei | vrutelor |
| Vocativ | vrută | vrutelor |
Expresii
- Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online