vrere

română

Etimologie

Din a vrea.

Pronunție

• AFI: /'vre.re/

Substantiv

Declinarea substantivului vrere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vrere	vreri
Articulat	vrerea	vrerile
Genitiv-Dativ	vrerii	vrerilor
Vocativ	vrere	vrerilor

1. faptul de a vrea.
2. voință.
3. hotărâre, decizie.
4. dorință; poftă, placere.
5. intenție, scop.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Fără (de) vrere = involuntar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online