vuit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a vui.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
vuit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vuit invariabil
Articulat vuitul invariabil
Dativ-Genitiv vuitului invariabil
Vocativ vuitule invariabil
  1. vuire; (spec.) suflare a vântului, vânt.


Traduceri

Referințe