suflare
Etimologie
Din a sufla.
Pronunție
- AFI: /su'fla.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului suflare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | suflare | suflări |
| Articulat | suflarea | suflările |
| Genitiv-Dativ | suflării | suflărilor |
| Vocativ | suflare | suflărilor |
- acțiunea de a sufla și rezultatul ei.
- aerul respirat; (fig.) faptul de a trăi, de a exista.
- ființă, viețuitoare; (p.ext.) oameni, lume, popor.
- adiere de vânt.
Locuțiuni
Expresii
- Fără (de) suflare = a) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fără viață, mort
- A-și da suflarea (de pe urmă) = a muri
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online