yemek

De la Wikționar, dicționarul liber

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din ye.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

yemek

  1. mâncare, aliment, fel de mâncare


Verb

yemek

  1. a mânca
  2. (fam.) a păpa, a toca (bani, etc.)
  3. (despre insecte) a înțepa
  4. a consuma

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse