zăbunar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din zăbun + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /zə.bu'nar/


Substantiv


Declinarea substantivului
zăbunar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zăbunar zăbunari
Articulat zăbunarul zăbunarii
Genitiv-Dativ zăbunarului zăbunarilor
Vocativ zăbunarule zăbunarilor
  1. persoană care face sau vinde zăbune.


Traduceri

Anagrame

Referințe