zăgăzui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din zăgaz + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /zə.gə.zu'i/


Verb


Conjugarea verbului
zăgăzui
Infinitiv a zăgăzui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
zăgăzuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să zăgăzuiască
Participiu zăgăzuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a stăvili; a îndigui, a bara.
  2. (v.tranz.) (fig.) a opri, a împiedica (o acțiune).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe