învălmășeală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) învălmăși + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vəl.mə'ʃe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
învălmășeală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învălmășeală învălmășeli
Articulat învălmășeala învălmășelile
Genitiv-Dativ învălmășelii învălmășelilor
Vocativ învălmășeală învălmășelilor
  1. îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială; (p.ext.) zgomot mare, zarvă.
  2. (fig.) confuzie, zăpăceală.
  3. luptă, încăierare, învălmășag.


Traduceri

Referințe