preface

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din pre- + a face (după slavă (veche) prĕtvoriti).

Pronunție

  • AFI: /pre'fa.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
preface
Infinitiv a preface
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
prefac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să prefacă
Participiu prefăcut
Conjugare III
  1. (v.tranz. și refl.) a da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba.
  2. (v.tranz.) a repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea.
  3. (v.refl.) a încerca (prin atitudine, comportare) să de o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe