zgâria

română

Etimologie

Din latină * scaberare (< scaber).

Pronunție

• AFI: /zgɨ.ri'a/

Verb

Conjugarea verbului zgâria
Infinitiv	a zgâria
Indicativ prezent pers. 1 sg.	zgârii
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să zgârie
Participiu	zgâriat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (-și) face o rană superficială pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit.
2. (v.tranz.) a face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi.
3. (v.tranz.) (fig.) a produce o senzație auditivă neplăcută.
4. (v.tranz.) a impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura.

Cuvinte derivate

• zgâriat
• zgârieci
• zgâriere
• zgârietor
• zgârietură

Cuvinte compuse

• zgârie-brânză
• zgârie-nori

Expresii

• A zgâria pământul = a ara superficial
• A zgâria hârtia = a scrie o literatură proastă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• răzgâi

Referințe

• DEX '98 via DEX online