zustoßen

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Variante

Etimologie

Din prefixul zu- + stoßen.

Pronunție

  • AFI: /ˈtsuːʃtoːsən/


Verb


Conjugarea verbului
zustoßen
Infinitiv zustoßen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
stößt zu
stößt zu
Indicativ imperfect stieß zu
Participiu perfect zugestoßen
Verb auxiliar haben
  1. a păți, a i se întâmpla cuiva ceva (neplăcut, ieșit din comun)
    Mein Gott, wenn ihm etwas zugestoßen ist?