zwingen
(Deutsch)
Etimologie
Din germana medie de sus twingen < germana veche de sus dwingan, care provine din proto-germanică *þwinganan. Înrudit cu neerlandeză dwingen, norvegiană tvinge, suedeză tvinga, islandeză þvinga.
Pronunție
Verb
| Conjugarea verbului zwingen | |
| Infinitiv | zwingen |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
zwingst zwingt |
| Indicativ imperfect | zwang |
| Participiu perfect | gezwungen |
| Verb auxiliar | haben |
- a obliga, a forța; a constrânge, a impune
- Die Wachen zwangen die Erschöpften, weiterzugehen.