Sari la conținut

îmbuiba

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bujˈba/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îmbuiba
Infinitiv a (se) îmbuiba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îmbuib
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îmbuibe
Participiu îmbuibat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a mânca și a bea (sau a da să mănânce și să bea) peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe