șervețel

română

Etimologie

Din șervet + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /ʃer.ve'ʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului șervețel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șervețel	șervețele
Articulat	șervețelul	șervețelele
Genitiv-Dativ	șervețelului	șervețelelor
Vocativ	șervețelule	șervețelelor

1. diminutiv al lui șervet.
2. bucată de pânză sau de hârtie subțire (ușor creponată), care servește la ștersul gurii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online