întreg

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină integer, integra.

Pronunție

  • AFI: /ɨn'treg/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
întreg
Singular Plural
Masculin întreg întregi
Feminin întreagă întregi
Neutru întreg întregi
  1. tot, complet, din care nu s-a luat nimic.
  2. (mat.; substantivat, m.) unitate nefracționată.
  3. neînceput, neatins, din care nu lipsește nimic.
  4. teafăr, sănătos, nevătămat.
  5. (fig.) neclintit, integru.
  6. (despre noțiuni temporale) deplin, complet.
  7. (mat.) care se poate obține prin adunarea repetată a numărului unu cu el însuși.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe