Coran

De la Wikționar, dicționarul liber
Coranul

română

Etimologie

Din franceză Coran sau italiană Corano. Confer germană Koran. Provine din arabă القُرْآن, compus din قراءة (qirā’a, "citire, recitare"), din قرأ (qará’a, "a declama, a recita").

Pronunție


Nume propriu


Declinarea substantivului
Coran
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ Coran invariabil
Articulat Coranul invariabil
Genitiv-Dativ Coranului invariabil
Vocativ ' '
  1. carte sacră a religiei musulmane care conține prezentarea dogmelor și a tezelor acesteia, precum și diferite precepte religioase, etice și juridice, legende și mituri.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe