acreditiv
română
Etimologie
Din franceză accréditif, confer germană Akkreditiv.
Pronunție
- AFI: /a.kre.di'tiv/
Substantiv
| Declinarea substantivului acreditiv | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | acreditiv | acreditive |
| Articulat | acreditivul | acreditivele |
| Genitiv-Dativ | acreditivului | acreditivelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (ec.) sumă de bani special rezervată de un cumpărător din contul său, la o bancă ce deservește un furnizor, pentru ca acestuia să i se facă plata în momentul în care dovedește predarea furniturilor în condițiile stabilite înainte prin contract.
- (ec.) document financiar de decontare prin intermediul băncii sau al unei case de economii.
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online