appel

De la Wikționar, dicționarul liber

afrikaans

(Afrikaans)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /ˈɑpəɫ/


Substantiv

appel, pl. appels

  1. măr





engleză

(English)

Etimologie

Din franceză appeler.

Pronunție

  • AFI: /əˈpɛl/


Substantiv

appel, pl. appels

  1. (în scrimă) acțiunea de-a lovi podeaua cu piciorul din față, cu scopul de a câștiga un avantaj prin distragerea, timorarea, dezechilibrarea sau inducerea în eroare a adversarului.

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din appeler.

Pronunție


Substantiv

appel m., appels pl.

  1. apel

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Anagrame





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /ˈɑ.pəɫ/


Substantiv


Declinarea substantivului
appel
m. Singular Plural
Substantiv appel appels / appelen
Diminutiv appeltje appeltjes

appel m.

  1. măr

Cuvinte derivate