apel

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză appel.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
apel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ apel apeluri
Articulat apelul apelurile
Dativ-Genitiv apelului apelurilor
Vocativ ' '
  1. citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc.
  2. chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivități etc.
  3. cerere, rugăminte.
  4. acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară și judecarea în fond a procesului.
  5. producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela


Traduceri

o chemare

Referințe