apel
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului apel |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | apel | apeluri |
| Articulat | apelul | apelurile |
| Dativ-Genitiv | apelului | apelurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezenţa lor într-un anumit loc.
- chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivităţi etc.
- cerere, rugăminte.
- acţiune făcută la o instanţă judecătorească superioară, spre a obţine anularea unei sentinţe date de o instanţă inferioară şi judecarea în fond a procesului.
- producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuţiuni
- A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela
Traduceri
o chemare
Traduceri
|
