apel

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din fr. appel.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv


Declinarea substantivului
apel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ apel apeluri
Articulat apelul apelurile
Dativ-Genitiv apelului apelurilor
Vocativ ' '
  1. citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezenţa lor într-un anumit loc.
  2. chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivităţi etc.
  3. cerere, rugăminte.
  4. acţiune făcută la o instanţă judecătorească superioară, spre a obţine anularea unei sentinţe date de o instanţă inferioară şi judecarea în fond a procesului.
  5. producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuţiuni

  • A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela


Traduceri

o chemare

Referinţe

Unelte personale