bianco

italiană

(Italiano)

Etimologie

Din lat. târzie *blancus (< de origine germanică), care provine din proto-germanică *blankaz ("aprins, clar, strălucitor, alb"). Din proto-indo-europeană *bhleg- ("a străluci").

Pronunție

• AFI: /'bjaŋko/

Adjectiv

Declinarea adjectivului bianco
	Singular	Plural
Masculin	bianco	bianchi
Feminin	bianca	bianche

1. alb

Expresii

• matrimonio bianco

Substantiv

bianco m., bianchi pl.

1. (culoare) alb
2. (despre oameni) persoană albă
3. lenjerie, albituri; rufărie

Cuvinte derivate

• Bianca
• biancastro
• Biancaneve
• biancheggiare
• biancheria
• bianchetto
• bianchezza
• bianchiccio
• bianchire
• imbiancare
• sbiancare

Cuvinte compuse

• Casa Bianca
• Monte Bianco
• vino bianco

Locuțiuni

• in bianco

Expresii

• di punto in bianco

Referințe

• Treccani.it