bonifica
română
Etimologie
După franceză bonifier.
Pronunție
- AFI: /bo.ni.fi'ka/
Verb
| Conjugarea verbului bonifica | |
| Infinitiv | a bonifica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
bonific |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să bonifice |
| Participiu | bonificat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare).
- (v.tranz.) a face rabat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online