părinte
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. parentem < parens, -ntis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului părinte |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | părinte | părinți |
| Articulat | părintele | părinții |
| Dativ-Genitiv | părintelui | părinților |
| Vocativ | ' | ' |
- (la pl.) tata și mama.
- Ce fac părinții tăi?
- fiecare dintre cei doi părinți.
- (la pl.) strămoși, străbuni.
- bărbat considerat în raport cu copiii săi.
- (fig.) îndrumător, călăuzitor, protector spiritual.
- (fig.) fondator, întemeietor, inițiator (al unei științe, al unei mișcări culturale etc.).
- (fig.) (în limbajul bisericesc) Dumnezeu (ca protector al oamenilor).
- șef al religiei creștine, întemeietor sau conducător al Bisericii creștine.
- (fig.) preot.
Sinonime
- 1: (la pl.) (fam.) bătrâni (pl.)
- 3: (la pl.) strămoși (pl.)
- 4: tată
- 5: (bis.) călugăr, monah
- 7: Dumnezeu
- 8-9: preot
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- (Prea) sfântul părinte = papa.
Traduceri
tata și mama
|
|
