cactus
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. cactus < lat. cactus. Provine din gr. antică κάκτος (kaktos, "anghinare").
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului cactus |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cactus | cactuși |
| Articulat | cactusul | cactușii |
| Dativ-Genitiv | cactusului | cactușilor |
| Vocativ | ' | ' |
- plantă exotică, adaptată la secetă, cu tulpina cărnoasă și grasă, plină cu suc apos sau lăptos, și cu frunze în formă de spini, cultivată în zonele cu climă temperată ca plantă ornamentală.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
plantă
|
|