camilafcă

română

Etimologie

Din neogreacă ϰαμηλαύϰα (kamiláfka), ϰαμηλαύϰι(ον) (kamiláfkion), confer latină medie camelaucum.

Pronunție

• AFI: /ka.mi'laf.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului camilafcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	camilafcă	camilafce
Articulat	camilafca	camilafcele
Genitiv-Dativ	camilafcei	camilafcelor
Vocativ	camilafcă	camilafcelor

1. potcap (sau scufie) acoperit cu un văl, de obicei negru, care atârnă pe spate, purtat de prelații și călugării ortodocși la anumite ocazii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online