spate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină spathae (pluralul lui spatha).

Pronunție

  • AFI: /'spa.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
spate
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spate spete
Articulat spatele spetele
Dativ-Genitiv spatelui spetelor
Vocativ spate spetelor
  1. partea posterioară a corpului omenesc, de la umeri până la șale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulațiile membrelor; spinare.
  2. procedeu de înot pe spate; probă sportivă de înot care folosește acest procedeu.
  3. parte a unor obiecte opusă feței; parte a unei așezări, formații etc., opusă direcției spre care este orientată.
  4. parte a unei haine care acoperă spatele.
  5. ceea ce se află în spatele unei așezări, unui obiect etc.
  6. spătarul, speteaza scaunului; rezemătoare.

Locuțiuni

Expresii

  • A întoarce cuiva spatele = a nu mai vrea să știe de cineva sau de ceva; a deveni indiferent
  • A-l strânge pe cineva în spate = a) se spune când o haină este prea mică pentru cineva; b) se spune când cineva se înfioară de frig sau de spaimă ori când este preocupat de un lucru dificil
  • A nu ști nici cu spatele = a nu ști nimic despre ceva, a nu avea habar
  • A avea spate (tare) = a avea sprijin, protecție
  • A da (un pahar cu băutură) pe spate = a bea repede și dintr-o dată, pe nerăsuflate
  • A arunca ceva pe (sau în) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva
  • (fam.) Mă doare în spate = puțin îmi pasă, mă lasă indiferent


Traduceri

Anagrame

Referințe