capitula
română
Etimologie
Din franceză capituler < latină capitulare.
Pronunție
- AFI: /ka.pi.tu'la/
Verb
| Conjugarea verbului capitula | |
| Infinitiv | a capitula |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
capitulez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să capituleze |
| Participiu | capitulat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre o armată, p.ext. despre un stat) a înceta ostilitățile și a se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta.
- (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a nu mai continua o acțiune, o discuție; a ceda.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online