înceta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină *quetãre (= quietare).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʧe'ta/


Verb


Conjugarea verbului
înceta
Infinitiv a înceta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încetez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înceteze
Participiu încetat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și tranz.) a se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune.
    Uzina și-a încetat activitatea.
    Vijelia, ploaia a încetat.
  2. (v.tranz.) a facenu mai aibă loc; a conteni.
    Au încetat lucrul în semn de protest.
    Toate zgomotele au încetat în stradă.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A înceta din viață = a muri


Traduceri

Referințe