ceatlău
română
Variante
Etimologie
Din maghiară csatló.
Pronunție
- AFI: /ʧe̯atˈləw/
Substantiv
| Declinarea substantivului ceatlău | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceatlău | ceatlăie |
| Articulat | ceatlăul | ceatlăiele |
| Genitiv-Dativ | ceatlăului | ceatlăielor |
| Vocativ | ceatlăule | ceatlăielor |
- (reg.) bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge.
- prăjină adăugată la inima căruței spre a înhăma încă un cal.
- băț gros; bâtă, ciomag.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online