cobeligerantă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cobeligerant.

Pronunție

  • AFI: /ko.be.li.ʤe'ran.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cobeligerantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cobeligerantă cobeligerante
Articulat cobeligeranta cobeligerantele
Genitiv-Dativ cobeligerantei cobeligerantelor
Vocativ cobeligeranto cobeligerantelor
  1. țară, stat, armată etc. care se află în război alături de un aliat contra unui inamic comun.


Traduceri

Referințe