concetățeană

română

Etimologie

Din concetățean.

Pronunție

• AFI: /kon.ʧe.təˈʦe̯a.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului concetățeană
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	concetățeană	concetățene
Articulat	concetățeana	concetățenele
Genitiv-Dativ	concetățenei	concetățenelor
Vocativ	concetățeano	concetățenelor

1. persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online