cubatură
română
Etimologie
Din franceză cubature.
Pronunție
- AFI: /ku.ba'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cubatură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cubatură | invariabil |
| Articulat | cubatura | invariabil |
| Genitiv-Dativ | cubaturii | invariabil |
| Vocativ | cubatură | invariabil |
- aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat.
- determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online