latură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din latină *latora (= latera, pluralul lui latus, lateris).

Pronunție

  • AFI: /'la.tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
latură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ latură laturi
Articulat latura laturile
Genitiv-Dativ laturii laturilor
Vocativ latură laturilor
  1. parte laterală, margine a unui obiect.
  2. (spec.) fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului unei ființe, în dreptul coastelor.
  3. parte, sens, direcție.
  4. (înv. și pop.) bucată, zonă de la marginea unei întinderi de pământ, a unui ținut.
  5. aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru.
  6. (geom.) fiecare dintre semidreptele care formează un unghi sau dintre liniile care mărginesc un poligon.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.adv.) În lături = la o parte, într-o parte.
  • Pe lături = într-o parte și în alta.
  • Pe de lături = alături, pe lângă; (fig.) pe ocolite, indirect.
  • (loc.prep.) Pe de lăturile... = pe marginile...

Expresii

  • A (nu) se da în lături = a (nu) ezita să facă sau să spună ceva
  • A bate laturile = a umbla fugar


Traduceri

Anagrame

Referințe