depăna

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină *dēpēnāre, de la pānus.

Pronunție

  • AFI: /de.pə'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) depăna
Infinitiv a (se) depăna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) deapăn, depăn
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) depene
Participiu depănat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul.
    A depăna fire textile pe un mosor.
  2. (fig.) a desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc.
    Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor.
  3. (fig.) a parcurge (un drum, o distanță).

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva)
  • (intranz.) A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele


Traduceri

Referințe