derivor
română
Etimologie
Din franceză dériveur.
Pronunție
- AFI: /de.ri'vor/
Substantiv
| Declinarea substantivului derivor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | derivor | derivoare |
| Articulat | derivorul | derivoarele |
| Genitiv-Dativ | derivorului | derivoarelor |
| Vocativ | derivorule | derivoarelor |
- (mar.) placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcații cu pânze în scopul împiedicării deplasării laterale a ambarcației și micșorării mișcării.
- pânză pentru vreme rea, pentru furtună.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online