Ärger

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din verbul ärgern.

Pronunție

  • AFI: /ˈɛʁɡɐ/


Substantiv


Declinarea substantivului
der Ärger
m. Singular Plural
Nominativ der Ärger invariabil
Acuzativ den Ärger invariabil
Dativ dem Ärger invariabil
Genitiv des Ärgers invariabil
  1. enervare, agasare, iritare
  2. supărare, furie, mânie
    Als ihm der Zug vor der Nase wegfuhr, spürte er den Ärger in sich aufsteigen.

Sinonime

Cuvinte derivate

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi