facilitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză facilité < latină facilitas, -atis.

Pronunție

  • AFI: /fa.ʧi.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
facilitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ facilitate facilități
Articulat facilitatea facilitățile
Dativ-Genitiv facilității facilităților
Vocativ ' '
  1. însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință.
  2. (la pl.) înlesniri făcute cuiva.
    Facilități de plată.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din franceză faciliter, care provine din italiană facilitare; facile < latină facilis.

Pronunție

  • AFI: /fəˈsɪlɪˌteɪt/


Verb


Conjugarea verbului
to facilitate
Infinitiv to facilitate
Prezent simplu
pers. 3 sg.
facilitates
Trecut simplu facilitated
Participiu trecut facilitated
Participiu prezent facilitating
  1. a facilita, a ușura

Cuvinte derivate

Referințe





interlingua

(interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

facilitate f.

  1. facilitate