faimă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină fama (după defăima).

Pronunție

  • AFI: /'faj.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
faimă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ faimă faime
Articulat faima faimele
Dativ-Genitiv faimei faimelor
Vocativ faimă faimelor
  1. renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva.
  2. (rar) veste neașteptată, surprinzătoare; zvon.


Traduceri

Referințe