fermitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din ferm + sufixul -itate (după franceză fermeté).

Pronunție

  • AFI: /fer.mi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
fermitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fermitate invariabil
Articulat fermitatea invariabil
Dativ-Genitiv fermității invariabil
Vocativ ' '
  1. însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate.
    Vocea lui căpătase mai multă fermitate.
  2. hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie.
    N-a avut fermitatea să suporte.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe