fermitate
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din ferm + suf. -itate (după franceză fermeté).
Pronunție
- AFI: /fer.mi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului fermitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fermitate | invariabil |
| Articulat | fermitatea | invariabil |
| Dativ-Genitiv | fermității | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate.
- Vocea lui căpătase mai multă fermitate.
- hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie.
- N-a avut fermitatea să suporte.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
caracter ferm
|
