finețe

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză finesse.

Pronunție

  • AFI: /fi'ne.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
finețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ finețe finețuri
Articulat finețea finețurile
Dativ-Genitiv fineții finețurilor
Vocativ finețe finețurilor
  1. însușire a ceea ce este fin, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate.
  2. raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea firului respectiv.
  3. cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea aliajului.
  4. (fig.) subtilitate, ingeniozitate.
  5. (la pl.; peior.) rafinament.


Traduceri

Anagrame

Referințe